Găsiți descrierea fiecărui obiectiv folosind numerele de mai jos!

Scurt istoric al Bisericii și Mănăstirii Franciscane din Cluj-Napoca

Actuala biserică franciscană din Cluj-Napoca a fost construită, cel mai probabil, pe locul unui sanctuar păgân ridicat la marginea de est a castrului roman. Se presupune că bazilica inițială, cu abside semicirculare, a fost înlocuită, după invazia tătară din secolul al XIII-lea, de o biserică cu o singură navă boltită (gotică), pentru a cărei construcție Iancu de Hunedoara a dispus în 1455 acordarea unui ajutor anual.

Nava laterală nordică a bisericii construite de călugării dominicani a fost transformată ulterior în coridorul mănăstirii, iar cea sudică a fost împărțită în trei capele. În perioada Reformei, după alungarea dominicanilor în 1556, biserica și clădirea mănăstirii alăturate au fost folosite de confesiunile protestante.

În timpul Contrareformei catolice, în 1725, clădirea a intrat în posesia franciscanilor, care au transformat-o în stil baroc:

Fațada și turnul: Între 1734–1745 a fost ridicat impozantul turn cu cupolă în formă de ceapă, înalt de 53 de metri, structurat pe trei niveluri, cu o bază de 4,5 x 4,5 m. În 1747 a fost realizată fațada cu nișe, prevăzută cu statuile Sfântului Francisc și Sfântului Anton. Deasupra portalului a fost amplasată statuia Fecioarei Maria.

Ferestrele și capela: Ferestrele gotice au fost înlocuite cu ferestre baroce semicirculare, iar pe latura sudică familia Kornis a construit Capela Loreto (basorelieful artistic de pe fațada stradală, împreună cu cronostihul său, indică anul 1743).

Elemente gotice păstrate: Bolta în cruce a sacristiei, precum și bolta reticulată cu 8 chei de boltă din piatră a sălii alăturate (Sala Matia), sprijinită pe un singur stâlp.

Interiorul bisericii este astăzi o biserică-sală cu boltă cilindrică, cu trei capele pe latura sudică.

Informații suplimentare, mai detaliate

Nișa turnului de deasupra intrării este împodobită cu statuia barocă a Patroanei ordinului, Fecioara Maria Neprihănit Zămislită, realizată de renumitul János Nachtigall în anii 1750. În cele două nișe superioare ale fațadei bisericii se află statuile Sfântului Francisc și Sfântului Anton. Acestea, împreună cu basorelieful de pe fațada Capelei Loreto, care înfățișează transportarea Casei din Nazaret, au fost realizate tot de același meșter.

În 1902 a fost realizată, pentru intrarea exterioară dinspre stradă a bisericii, ușa de fier vizibilă și folosită și astăzi, lucrare a lăcătușului local Ágoston Demjén.

Turnul, structurat pe trei niveluri, cu o bază de 4,5 x 4,5 m, este impozant, cu cupolă în formă de ceapă, având o înălțime de 53 m. Lucrările de zidărie, împreună cu cornișele fațadei ridicate pe cele două laturi ale turnului, au început în 1740 și s-au încheiat în 1743. Crucea a fost montată pe turn în 1744; aceasta s-a prăbușit și s-a spart în iunie 1779, fiind înlocuită în 1780 cu una nouă, din fier, prevăzută cu un glob de aramă. În 1830 a avut loc o reparație amplă a turnului: vechiul acoperiș al turnului a fost complet înlocuit, iar tabla necesară acoperirii a fost adusă de la Viena. Ulterior, cu ocazia unei noi reparații a turnului din 1898, a fost montată în vârf o nouă cruce din fier, cu o înălțime de 2,80 m. Între timp, în 1772, la inițiativa și pe cheltuiala orașului, mai ales a locuitorilor din Cetatea Veche, a fost instalat în turn și un ceas mare, de a cărui întreținere ar fi trebuit să se ocupe populația civilă, lucru însă căzut repede în uitare. În prezent, dintre cele patru clopote aflate în turn, trei sunt în uz, dar în practică, zilnic, la sfintele liturghii, sună doar două.

Gând

Vă invităm să pășiți în moștenirea seculară a Sfântului Francisc la Cluj.

1. Altarul Maicii Domnului de la Lourdes

Scurtă prezentare

Altarul Maicii Domnului de la Lourdes a fost comandat în 1900, din donația doamnei Korbuly (născută Margit Bogdánffy), sculptorului Ferdinand Stufleser, care lucra la Gröden (Tirolul de Sud).

Gând:

Oprește-te un moment: ce înseamnă pentru tine cinstirea, prezența Mariei?

Mai multe detalii…

Grota de la Lourdes este o reprezentare realizată în amintirea aparițiilor mariane petrecute la Lourdes, în Franța, în 1858, replici ale acesteia fiind ridicate în numeroase biserici și locuri de pelerinaj din întreaga lume. Potrivit relatării, Fecioara Maria i s-a arătat Bernadettei Soubirous în grota stâncoasă de la Massabielle, prezentându-se drept Neprihănita Zămislire și indicând țâșnirea unui izvor la baza grotei.

Și în biserica noastră se poate vedea o grotă de la Lourdes, care imită o formă stâncoasă artificială, în care se află statuia Fecioarei – îmbrăcată în alb, cu brâu albastru, desculță, cu un rozariu în mână –, iar în fața ei îngenunchează o statuie mai mică a Bernadettei, privind în sus spre ea, în rugăciune. A fost comandată în 1900, din donația doamnei Korbuly (născută Margit Bogdánffy), sculptorului Ferdinand Stufleser, care lucra la Gröden (Tirolul de Sud).

2. Altarul Sfintei Tereza a Pruncului Isus (Tereza de Lisieux)

Scurtă prezentare

În cinstea călugăriței carmelite franceze Tereza de Lisieux (1873-1897), canonizată în 1925, tabloul altarului a fost pictat în 1926 de Sándor Szopos. Particularitatea sa constă în faptul că membrele feminine ale redacției tipografiei „Sfântul Bonaventura” au servit drept model pentru îngerii din jurul Terezei.

Gând:

Marea iubire nu se arată în fapte mărețe, ci în gesturi mici și fidele.

Prin ce gest mărunt ai putea arăta iubire astăzi / în zilele următoare?

Mai multe detalii…

În cinstea Sfintei Tereza a Pruncului Isus de Lisieux (1873-1897), canonizată în 1925, franciscanii au comandat în 1926 un tablou de altar de la Sándor Szopos, amplasat pe peretele bisericii dinspre mănăstire, imediat înaintea corului. Esența spiritualității sale este așa-numita „cale mică” (o formă simplă și smerită de spiritualitate): dorința de a se apropia de Dumnezeu nu prin fapte mărețe, ci prin încrederea copilărească și iubirea trăită în micile fapte ale vieții cotidiene. Scrierea sa autobiografică apărută după moarte, „Povestea unui suflet”, s-a bucurat de o popularitate uriașă, iar credința sa simplă și profundă a atins mulți oameni.

Particularitatea tabloului de altar constă în faptul că membrele feminine ale redacției tipografiei și editurii franciscane locale „Sfântul Bonaventura” (1906-1948) au servit drept model pentru Tereza și cei 3 îngeri din jurul ei.

3. Altarul Sfântului Anton de Padova

Scurtă prezentare

În 1899, din donații publice, a fost ridicată statuia Sfântului Anton cu Pruncul Isus, iar apoi au fost introduse hramurile de marți și distribuirea pâinii; în 1906 a fost finalizat altarul mare actual. Cinstirea Sfântului Anton s-a păstrat și în perioada comunistă, iar astăzi practica venerării sfântului mijlocitor este păstrată prin cele două sfinte liturghii de marți, plăcile de mulțumire și darurile de pâine.

Gând:

Sfântul Anton este cel care găsește lucrurile pierdute – ce/pe cine cauți tu în seara aceasta?

Mai multe detalii…

Sfântul Anton de Padova (1195-1231), călugăr franciscan, este poate unul dintre cei mai cunoscuți sfinți, considerat drept cel care găsește lucrurile pierdute și rezolvă situațiile dificile. Reprezentarea sa este unitară în întreaga lume: veșmânt de călugăr franciscan, un crin alb într-o mână, iar în cealaltă mână, pe braț, Pruncul Isus.

În biserica noastră, statuia de mărime naturală a Sfântului Anton, cu Pruncul Isus pe braț, a fost ridicată în 1899 din donații publice, cutia milelor sale fiind destinată îngrijirii săracilor. Deja în anul următor sunt consemnate hramurile de marți, adică ținerea sfintelor liturghii și distribuirea pâinilor strânse. Altarul mare actual a fost finalizat în 1906, ca donație și lucrare personală a meșterului tâmplar Lajos Bak.

Puternica tradiție a cinstirii Sfântului Anton s-a păstrat și în perioada comunistă, deși cu mai puțină pâine și donații la cutia milelor, prin celebrarea sfintelor liturghii de marți. Și astăzi este prezentă cinstirea fervoare a Sfântului Anton: marțea sunt celebrate două sfinte liturghii, iar numeroasele plăci de mulțumire, donațiile la cutia milelor și sutele de pâini adunate marțea dovedesc, într-un fel, puterea de mijlocire multiseculară a sfântului de la Padova, indiferent de confesiune sau apartenență lingvistică.

4. Amvonul

Scurtă prezentare

Amvonul baroc, bogat sculptat și aurit, a fost realizat în 1740. Pe parapet se află basorelieful lui Hristos și cel al celor patru evangheliști, iar în vârf stă statuia Mântuitorului ținând crucea.

Gând:

Când ai citit ultima dată din Sfânta Scriptură? / Când ai ascultat ultima dată o predică?

Mai multe detalii…

Amvonul se află lângă ușa cu ramă în arc frânt, care leagă coridorul clădirii mănăstirii de biserică. Este o lucrare barocă bogat sculptată și de o execuție viguroasă, presupusă a fi opera lui János Nachtigall, realizată în 1740 din donația lui Miklós Torma și a soției sale, Judit Száva. În mijlocul parapetului se află bustul în basorelief al Domnului Isus cu globul pământesc, iar de o parte și de alta busturile celor patru evangheliști. În vârful amvonului stă Mântuitorul ținând crucea, într-o înfățișare care exprimă slava și rolul său de judecător.

5. Altarul Inimii lui Isus

Scurtă prezentare

Tabloul altarului Inimii lui Isus a fost realizat în 1734; tabloul original a fost înlocuit în 1900, din donația lui János Mandy, cu o statuie de mărime naturală a Inimii lui Isus, având deasupra Sfântul Înger Păzitor, iar dedesubt Sfântul Iosif cu Pruncul Isus.

Gând

Ce recunoștință/povară ai aduce astăzi în fața acestei Inimi?

Mai multe detalii…

Altarul Inimii lui Isus, împreună cu tabloul aferent, a fost ridicat de Zsigmond Csáki și soția sa, Katalin Haller, conform inscripției vizibile, în 1734. Ulterior, în 1900, în locul tabloului a fost așezată o statuie turnată și pictată, de mărime naturală, a Inimii lui Isus, prin bunăvoința șefului de tren János Mandy. În chenarul rotund din partea superioară a altarului se află Sfântul Înger Păzitor, iar în partea inferioară, sub sticlă, Sfântul Iosif cu Pruncul Isus.

6. Altarul principal – altarul rotativ

Scurtă prezentare

Tabloul Maicii Domnului a Zăpezii, realizat în 1730 (o copie a vechii icoane mariane de la Santa Maria Maggiore din Roma), face parte dintr-un altar rotativ: pe axul rotativ din spatele ramei fixe alternează trei tablouri/statui, în funcție de sărbătoare.

Gând

Nu imaginea în sine contează, ci Cel spre care aceasta îndreaptă privirea.

Oriîncotro te-ai întoarce, iubirea lui Dumnezeu se întoarce mereu spre tine.

Mai multe detalii…

Altarul principal actual, împreună cu biserica, a fost sfințit în cinstea Maicii Domnului a Zăpezii, care și-a luat numele de la primul sanctuar roman închinat Maicii Domnului, Sancta Maria Maggiore. Icoana miraculoasă de acolo, potrivit tradiției, a fost pictată de Evanghelistul Sfântul Luca. „Icoana pictată” a Maicii Domnului a Zăpezii pentru altarul principal al bisericii franciscane din Cluj a fost comandată în 1730 de Mária Ettinger, locuitoare din Sibiu, unui meșter din Brașov. La baza tabloului se poate citi inscripția: „Vera effigies S. Mariae Maioris ad Nives”, adică „Adevărata icoană a Maicii Domnului a Zăpezii”. Altarul principal este special și prin faptul că nu este unul static, ci unul rotativ. În partea centrală, în spatele ramei fixe, pe un ax rotativ prevăzut din întregul cerc cu trei nișe adâncite, identic formate, sunt așezate tabloul Maicii Domnului a Zăpezii, o statuie a Inimii Mariei, precum și un Hristos răstignit pe cruce. În cea mai mare parte a anului, în prim-plan se află tabloul, statuia apare în lunile mai și octombrie, iar crucea în perioada suferinței, adică a pregătirii, respectiv a Postului Mare și a Adventului. În spatele altarului principal a fost amenajat un podium, de pe care se realizează reglarea altarului rotativ. Particularitatea acestuia constă în faptul că podeaua sa a fost realizată din detalii ale unui tavan casetat din secolul al XVII-lea (provenind dintr-o biserică sau o casă de rugăciune folosită de protestanți). Pe cele două laturi ale părții superioare a altarului principal, câte un înger cu aripi încadrează Sfânta Inimă a lui Isus, care revarsă o coroană de raze printre norișori și îngerași, înconjurată de o cunună de spini. În vârful altarului principal, sub crucea care ajunge până la bolta sanctuarului, se află mica stemă franciscană, vizibilă și în alte locuri ale bisericii, precum vârful orgii, arcul boltit al navei sau altarele laterale. De o parte și de alta a altarului se pot vedea regii Sfântul Ștefan și Sfântul Ladislau, cu atributele lor caracteristice. Pe latura sudică a sanctuarului se află parapetul ornamentat al tronului pentru vecernie, împărțit pe două rânduri, câte trei câmpuri fiecare.

7. Frescele de pe tavan

Scurtă prezentare

Tavanul bisericii a fost pictat în 1900 cu scene având ca subiect/tematică franciscană, lucrare a pictorului clujean János Adorján.

Gând

Inima Sfântului Francisc era mereu îndreptată în sus, spre Dumnezeu – ridică-ți și tu privirea.

Mai multe detalii…

În 1873 biserica este văruită din nou. Cu ocazia picturii murale interioare din 1900, tavanul bisericii a fost decorat cu fresce cu tematică franciscană, înfățișând cele mai importante evenimente din viața Sfântului Francisc, realizate de pictorul clujean János Adorján. Binecuvântarea lor a avut loc pe 21 septembrie al aceluiași an, cu participarea episcopului Gusztáv Mailáth.

8. Orga

Scurtă prezentare

Instrumentul a fost construit în 1908 de firma Angster József és Fia din Pécs, fiind extins ulterior. Instrumentul avea 2 manuale și pedalier, respectiv 26 de registre. În 1926, firma Wegenstein L. Fiai din Timișoara a realizat o nouă consolă și a extins orga la 32 de registre. Astfel a devenit un instrument cu 3 manuale și pedalier.

Gând:

Sunetul orgii construiește o punte între cer și pământ!

Glasul orgii înalță inima spre lauda lui Dumnezeu!

Mai multe detalii…

În 1781, comunitatea franciscană a cumpărat o nouă orgă pentru biserică, achiziția fiind posibilă datorită donației domnișoarei contese Sára Teleki. Despre orga anterioară nu s-a păstrat nicio informație. Orga uzată de folosință și de trecerea timpului a fost reconstruită în 1875 din inițiativa gardianului P. Gábor Váncsa, împreună cu meșterul orgar István Kolonics. Instrumentul aflat și astăzi în funcțiune a fost construit în 1908 de firma Angster József és Fia din Pécs (opus 625). Instrumentul avea 2 manuale și pedalier, respectiv 26 de registre. În 1926, firma Wegenstein L. Fiai din Timișoara a realizat o nouă consolă și a extins orga la 32 de registre. Astfel a devenit un instrument cu 3 manuale și pedalier: Corpul principal, Corpul cu jaluzele (expresiv) și Corpul îndepărtat. Ambitusul a fost extins la 56 de sunete (C - sol3), cu un total de 1978 de tuburi. Cel mai mic tub are aproximativ 1½ cm fără picior, iar cel mai mare aproximativ 5,1 m cu picior cu tot. Al treilea manual, ca și corp de ecou, era montat într-o încăpere mică la capătul coridorului de la etajul mănăstirii construite lipit de zidul bisericii, a cărei fereastră se deschidea exact spre sanctuarul bisericii. Primele două manuale și pedalierul au rămas cu acționare pneumatică, iar al treilea manual a primit comandă electropneumatică. Cele 6 noi rânduri de tuburi au fost adăugate ca extindere a manualului al doilea. Vechea consolă Angster a fost dăruită franciscanilor din Târgu Mureș. În 1949, autoritatea de stat a deschis o școală de muzică în clădirea naționalizată a mănăstirii, astfel încât al III-lea manual a rămas pe teritoriu străin până în 1971, când conducerea școlii, la cererea directorului bisericii de atunci, a permis demontarea și montarea sa pe corul bisericii. Astfel, rolul de corp îndepărtat al manualului III a încetat, acesta integrându-se în ansamblul complet al orgii, deși electropneumatica sa necesită o restaurare completă.

9. Altarul Sfântului Francisc

Scurtă prezentare

Altarul a fost realizat în 1736 pe cheltuiala contelui István Mikes și a soției sale, Rozália Petki, la inițiativa parohului Mihály Szabó, având deasupra Sfântul Arhanghel Mihail, dedesubt Sfânta Ana, iar în mijloc statuia Sfântului Francisc.

Gând

Sfântul Francisc de Assisi nu a vrut să posede, ci să iubească – totul și pe toți. Tu, cum stai la acest capitol?

Mai multe detalii…

Unul dintre altarele laterale nordice a fost realizat în 1736, la inițiativa fervent-devotatului paroh clujean Mihály Szabó, pe cheltuiala contelui István Mikes și a soției sale, contesa Rozália Petki. În tabloul rotund de deasupra altarului este înfățișat Sfântul Arhanghel Mihail, dedesubt, sub sticlă, se află Sfânta Ana, iar în mijloc este amplasată statuia turnată și pictată, de mărime naturală, a Sfântului Francisc. Statuia îl înfățișează pe Sfântul Francisc în veșmântul franciscan tradițional (rasa maro), cu brâul legat cu trei noduri în talie, care face aluzie la voturile de sărăcie, castitate și ascultare. Într-o mână ține o cruce, care atrage atenția asupra pocăinței și a urmării lui Hristos, în timp ce pe cealaltă mână sunt vizibile stigmatele – rănile lui Hristos –, indicând faptul că semnele patimii lui Isus au apărut și pe trupul lui Francisc.

10. Capela Sfintei Cruci – Crucea Kornis

Scurtă prezentare

Guvernatorul Transilvaniei, Zsigmond Kornis, a dăruit bisericii, în 1731, din castelul său de la Sânbenedic, acest crucifix renascentist din secolul al XVI-lea. Crucea, înaltă de 175 cm, provenind de la un meșter necunoscut, este realizată din lemn de ulm – cel mai greu de prelucrat lemn –, alcătuită din mai multe piese îmbinate, singura piesă cioplită dintr-o bucată unică de lemn fiind cununa de spini.

Gând

Ce sau cine este crucea ta? Sau, poate, tu ești crucea cuiva?

Mai multe detalii…

Prima capelă, socotind de la sanctuarul bisericii, este Capela Sfintei Cruci, transformată în 1730 de guvernatorul Transilvaniei, Zsigmond Kornis. În noua capelă a adus, din conacul său de la Sânbenedic, marele crucifix făcător de minuni, care a fost așezat deasupra altarului la 23 februarie 1731. Potrivit însemnărilor, aici nu veneau doar clujenii, ci se făceau pelerinaje la poalele Sfintei Cruci și din împrejurimi: din Dej, Gherla, Turda, chiar și din Timișoara și Gheorgheni. Foarte mulți dintre cei ale căror rugăciuni au fost ascultate au oferit, din recunoștință, obiecte comemorative capelei, ca semn de mulțumire pentru harul primit: „În 1738 atârnau deja 159 de obiecte votive din argint și 20 de tablouri pictate în jurul altarului Sfintei Cruci.” Particularitatea crucii constă în faptul că are 175 cm înălțime, autorul ei este necunoscut, iar materialul este lemn de ulm, cel mai greu de prelucrat lemn. Este alcătuită din mai multe piese: cele două brațe sunt separate, fața și jumătatea craniului constau din două bucăți, trunchiul este îmbinat din trei piese longitudinale, de la genunchi gamba, precum și piciorul sunt de asemenea piese separate, însă cununa în sine este cioplită dintr-o singură bucată de lemn. Cioplitura este desăvârșită, până și vertebrele de pe spate sunt lucrate în detaliu. Artistul cunoștea perfect anatomia corpului uman, iar această cunoaștere se manifestă mai ales în redarea venelor și mușchilor. Întregul corp este pictat cu pastă de cretă și tempera. Crucea de care este atârnat corpul, împreună cu cuiele, are o origine mai târzie.

11. Capela Sfântului Ștefan – copia statuii miraculoase de la Șumuleu Ciuc

Scurtă prezentare

Pe tabloul altarului lateral sfințit în cinstea regelui Sfântul Ștefan, regele întemeietor al statului își oferă poporul și coroana Fecioarei Maria, iar deasupra este înfățișat fiul său, principele Sfântul Emeric.

Vizavi de acesta, în 1946, din donația credincioșilor, a fost amplasată copia sculptată a statuii miraculoase a Fecioarei Maria Ajutătoare de la Șumuleu Ciuc, în amintirea faptului că statuia originală și-a găsit aici refugiu față de front, în timpul celor două războaie mondiale (1916, 1944).

Gând

Cândva, această statuie a fugit / s-a ascuns de bombe / de război – tu de ce fugi acum, de ce nu poți găsi liniște?

Maria oferă și astăzi ocrotire – întrebarea este doar în ce „război” te afli tu acum?

Mai multe detalii…

Acest altar lateral a fost sfințit în cinstea regelui Sfântul Ștefan și a fost ridicat aici, în scop funerar, de consilierul regal István Kornis, comisar de război al Transilvaniei. Tabloul pictat al altarului îl înfățișează pe regele întemeietor al statului, în momentul în care își oferă poporul și coroana Fecioarei Maria. În chenarul în formă de treflă care încununează soclul altarului se află un tablou mai mic, cu bustul principelui Sfântul Emeric, pictat de renumitul heraldist József Keöpeczi Sebestyén în 1947.

În această capelă și-a găsit locul, la 8 decembrie 1946, prin bunăvoința credincioșilor, o copie mai mică, sculptată în lemn de tei, a statuii miraculoase a Fecioarei Maria Ajutătoare de la Șumuleu Ciuc, în amintirea faptului că, în timpul Primului (toamna anului 1916 – primăvara anului 1920) și al celui de-al Doilea Război Mondial (septembrie 1944 – aprilie 1945), statuia originală de la Șumuleu Ciuc a găsit aici refugiu din calea înaintării frontului sovieto-româno-german. Copia statuii a fost sculptată de sculptorul clujean Károly Bertalan în 1946.

12. Statuia Sfântului Iosif și a Pruncului Isus

Scurtă prezentare

Statuia turnată a Sfântului Iosif, datând din 1901, este vizibilă cu Pruncul Isus în brațe. În chenarul de deasupra altarului se află tabloul Sfântului Ioan Botezătorul.

Gând

„Uriașul tăcut”: Iosif a apărat fără cuvinte ceea ce iubea, adică familia – dar tu?

Nu cuvintele răsunătoare, ci prezența fidelă apără familia – așa cum a făcut Iosif!

Mai multe detalii…

Această capelă laterală a fost sfințită inițial în cinstea Sfântului Ioan Nepomuk. În prezent, pe altar se poate vedea o statuie turnată de dimensiuni mai mari, datând din 1901, a Sfântului Iosif cu Pruncul Isus în brațe. În chenarul de deasupra altarului se află tabloul Sfântului Ioan Botezătorul. Toate acestea au fost ridicate de vistiernicul János Toroczkai în 1737, care și-a rezervat dreptul de înmormântare sub altar.

13. Capela Loreto → intrare în tăcere

Scurtă prezentare

Basorelieful de pe fațada exterioară a capelei (tot o lucrare a lui Nachtigall) înfățișează transportarea casei Sfintei Familii.

Gând

La intrare, vă rugăm să păstrați liniștea – acest spațiu aparține deja rugăciunii. Adu mulțumire, cere, sau fii pur și simplu prezent în tăcere!

Mai multe detalii…

Capela Loreto este o copie barocă a casei Fecioarei Maria din Nazaret, așa-numita Sfântă Casă, pe care, potrivit tradiției, îngerii au adus-o din Țara Sfântă în Italia, în actualul oraș Loreto, unde de atunci este venerată ca un renumit loc de pelerinaj. După modelul bazilicii italiene de la Loreto, în întreaga Europă, deci și în Transilvania, au fost construite capele asemănătoare în numeroase biserici – în special în locuri franciscane –, având pe altar copia statuii miraculoase de la Loreto, care era adesea atinsă de statuia originală înainte de sfințire. În multe locuri, ca și aici, la Cluj, culoarea Fecioarei este neagră. Tradiția explică acest lucru pornind de la versetul 1,5 din Cântarea Cântărilor („Neagră sunt, dar frumoasă” – „Nigra sum sed formosa”): cinstirea medievală a Mariei a raportat acest verset biblic la Fecioara Maria, astfel încât nuanța închisă nu este o lipsă, ci tocmai un semn al frumuseții și al profunzimii mistice.